Home Legende romanesti Stefan cel Mare si Vrancioaia
Banner

Stefan cel Mare si Vrancioaia

Index articol
Stefan cel Mare si Vrancioaia
Stefan cel Mare si Vrancioaia II
Toate paginile

Stefan cel MareA fost odat?, mai de mult, o b?t?lie mare n hotarele noastre. Ungurii trecuser? mun?ii ?i Stefan-Voda r?m?sese biruit. Atunci, ca s? nu cad? n mna du?manilor, domnul a t?iat-o de-a dreptul prin codri. ?i-a mers, ?i-a mers ct o fi mers, pn? ce-a r?zbit aci n valea Putnei. Pe vremea aceea doar nu era lume mult? ca acu. Ici un sat, colo altul, dincolo altul... cum se a?ezase fiecare prin p?duri.

?i-a nimerit pe Dumbrav?, n dealul Brse?tilor, la o bab?.

- Bun? ziua, m?tu??...

- Bun? s?-?i fie inima, i-a r?spuns baba, c? nici prin gnd nu-i trecea cu cine sta de vorb?.

- M?tu??, f? bine ?i-mi d? ceva s? m?nnc, c? vin din cale lung? ?i n-am ntlnit nici un s?la? n cale.

Baba de cuvnt i-a ?i dat ni?te jinti?? ?i o pne de meiu iar drume?ul, de obosit ce era, ndat? ce s-a osp?tat, a ?i adormit.

?i, cum se odihnea el, pesemne s-a dezvelit la piept iar b?trna a v?zut sub sarica lui c?ma?a de zale.

- O fi vreun ho?, ?i da baba cu socoteala. ?i ct pe ce s? dea fuga s? cheme feciorii...

Dar, privind la fa?a b?lan? a voinicului care dormea ?i la p?rul lui ca m?tasa, se gndi c? poate s? fie un om de vi?? aleas?, c?zut cine ?tie cum n strmtoare.

De aceea gazda a?tept? pn? s-o trezi s?-l iscodeasc?; ?i se temea s? nu se arate cumva feciorii ei, c? erau aspri ?i cu b?nat asupra streinilor.

Ci Stefan-Voda, cum a dat pu?in ochii n gene, a ?i tres?rit ?i, frecndu-se la ochi, a ntrebat :

- M?tu??, e departe de aci p n? la hotar. Ar fi vrednic s? m? scoat? ntr-acolo ?

- Departe, maic?, a r?spuns baba. Dar cum s? porne?ti ntr-acolo, c? peste tot e codru de nu r?zbate nici pas?rea....

Atunci s-a lini?tit Vod?, cnd a auzit c? ie?ise la bun liman ?i c? n-a nimerit cumva n ?ara ungureasc?. ?i, lep?dnd sarica, s-a ar?tat cu straele lui de domn. Apoi ncepu a spune b?trnei cum a fost la b?t?lie, cum oastea i se risipise ?i cum s-a r?t?cit prin coclaurii aceia.

?i, cum sta obidit, Vrancioaia, c? a?a-i zicea babei, numai ce a c?zut n genunchi ?i i-a zis :

- Doamne, nu te ntrista. Eu sunt b?trn?; am v?zut multe ?i multe am p??it... dar niciodat? n-am pomenit ca omul vrednic s? r?mn? pn? la urm? de ru?ine... Iat?, rog mila m?riei-tale, s? m? reped pn? devale, s? dau de veste feciorilor mei, s? adune tovar??ii lor de sub Dumbrava, ?i de cei care ?in straj? la veghiul lui Bucur ?i, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-or ndrepta toate.

De cuvnt, Vrancioaia a plecat ?i ct te-ai ?terge la un ochi, iat-o nd?r?t cu ?apte feciori to?i unul ?i unul, ca ni?te brazi, nu altceva, ?i cu pletele pn? la bru.

Vezi si carteaLegendele adevarate ale lui Stefan cel Mare



 
World's Top Web Hosting providers awarded and reviewed. Find a reliable green hosting service, read greengeeks review

Articole asemanatoare: