Home Legende romanesti Stefan cel Mare si Vrancioaia
Banner

Stefan cel Mare si Vrancioaia

Index articol
Stefan cel Mare si Vrancioaia
Stefan cel Mare si Vrancioaia II
Toate paginile

Stefan cel MareA fost odată, mai de mult, o bătălie mare în hotarele noastre. Ungurii trecuseră munţii şi Stefan-Voda rămăsese biruit. Atunci, ca să nu cadă în mâna duşmanilor, domnul a tăiat-o de-a dreptul prin codri. Şi-a mers, şi-a mers cât o fi mers, pînă ce-a răzbit aci în valea Putnei. Pe vremea aceea doar nu era lume multă ca acu. Ici un sat, colo altul, dincolo altul... cum se aşezase fiecare prin păduri.

Şi-a nimerit pe Dumbravă, în dealul Bârseştilor, la o babă.

- Bună ziua, mătuşă...

- Bună să-ţi fie inima, i-a răspuns baba, că nici prin gând nu-i trecea cu cine sta de vorbă.

- Mătuşă, fă bine şi-mi dă ceva să mănânc, că vin din cale lungă şi n-am întâlnit nici un sălaş în cale.

Baba de cuvânt i-a şi dat nişte jintiţă şi o pâne de meiu iar drumeţul, de obosit ce era, îndată ce s-a ospătat, a şi adormit.

Şi, cum se odihnea el, pesemne s-a dezvelit la piept iar bătrîna a văzut sub sarica lui cămaşa de zale.

- O fi vreun hoţ, îşi da baba cu socoteala. Şi cât pe ce să dea fuga să cheme feciorii...

Dar, privind la faţa bălană a voinicului care dormea şi la părul lui ca mătasa, se gândi că poate să fie un om de viţă aleasă, căzut cine ştie cum în strâmtoare.

De aceea gazda aşteptă până s-o trezi să-l iscodească; şi se temea să nu se arate cumva feciorii ei, că erau aspri şi cu bănat asupra streinilor.

Ci Stefan-Voda, cum a dat puţin ochii în gene, a şi tresărit şi, frecându-se la ochi, a întrebat :

- Mătuşă, e departe de aci pâ nă la hotar. Ar fi vrednic să mă scoată într-acolo ?

- Departe, maică, a răspuns baba. Dar cum să porneşti într-acolo, că peste tot e codru de nu răzbate nici pasărea....

Atunci s-a liniştit Vodă, cînd a auzit că ieşise la bun liman şi că n-a nimerit cumva în ţara ungurească. Şi, lepădând sarica, s-a arătat cu straele lui de domn. Apoi începu a spune bătrânei cum a fost la bătălie, cum oastea i se risipise şi cum s-a rătăcit prin coclaurii aceia.

Şi, cum sta obidit, Vrancioaia, că aşa-i zicea babei, numai ce a căzut în genunchi şi i-a zis :

- Doamne, nu te întrista. Eu sunt bătrână; am văzut multe şi multe am păţit... dar niciodată n-am pomenit ca omul vrednic să rămână pînă la urmă de ruşine... Iată, rog mila măriei-tale, să mă reped până devale, să dau de veste feciorilor mei, să adune tovarăşii lor de sub Dumbrava, şi de cei care ţin strajă la veghiul lui Bucur şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-or îndrepta toate.

De cuvânt, Vrancioaia a plecat şi cât te-ai şterge la un ochi, iat-o îndărăt cu şapte feciori toţi unul şi unul, ca nişte brazi, nu altceva, şi cu pletele pînă la brâu.



 
World's Top Web Hosting providers awarded and reviewed. Find a reliable green hosting service, read greengeeks review

Articole asemanatoare: